Cum s-a născut Sfogliatella napolitană?
Dacă varianta cu crusta scurtă este o invenție modernă, ea datează din 1600. Originile sale se găsesc în zona Amalfi, mai exact între Conca dei Marini și Furore. Ca multe alte deserturi din Campania, și acesta a fost inventat de călugărițele de claustră, mai exact cele de Călugărițele erau femei virtuoase dedicate exclusiv rugăciunii și îngrijirii grădinii, dar avea un singur păcat:
Invenția acestui desert irezistibil se datorează faptului că, folosind resturi rămase în bucătărie, se creează un deliciu dulce făcut cu umplutură de ricotta, limoncello și fructe uscate: forma seamănă cu gluga de călugăr. Gătitul se face în untură, iar desertul rămâne închis timp de 2 secole în zidurile mănăstirii claustrale care încă există, dar este folosit ca hotel.
Aceasta este versiunea fictivă a nașterii acestui desert, dar care este povestea reală?
Originile legendare ale desertului
În 1818, patiserul, aflat de rețetă, a adus-o în orașul Pulcinella. Așa a început succesul celor mai faimoase și iubite din Așa că Pintauro nu a inventat Sfogliatella, ci doar a făcut-o celebră și răspândită în zona napolitană. Nu știm cum și-a însușit rețeta umilul patiser de la Via Toledo: unii spun că și-a forțat fiica cea mare să depună jurăminte, în timp ce alții spun că a primit-o de la o mătușă care era călugăriță în mănăstirea Santa Rosa.
Din anul 1570 datează însă un volum al lui , bucătarul pontifilor și al Sfântului Scaun, care vorbește despre un desert identic cu Sfogliatella umplută cu „biancomangiare”. Evident că nu bucătarul lombard a inventat rețeta, ci pur și simplu a transcris-o în cartea sa. Rețeta de Sfogliatella, de fapt, era deja cunoscută în dar aroma era total diferită și nu era inițial dulce, ci sărată.
O curiozitate: patiserul Carraturo din Napoli a fost cel care a inventat-o pentru că mulți oameni se taie din cauza foilor foarte subțiri de Riccia.
